- destrãmá
- vb., ind. prez. 1 sg. destrám, 2 sg. destrámi, 3 sg. şi pl. destrámã; conj. prez. 3 sg. şi pl. destráme
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… … Dicționar Român
descompune — DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A şi schimba… … Dicționar Român
risipi — RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦… … Dicționar Român
scamă — SCÁMĂ, scame, s.f. 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr o ţesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuinţate în… … Dicționar Român
carda — CARDÁ, cardez, vb. I. tranz. A prelucra un material textil fibros la cardă; a scărmăna, a dărăci. – Din fr. carder. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CARDÁ vb. v. dărăci. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cardá … Dicționar Român
destrămare — DESTRĂMÁRE, destrămări, s.f. Acţiunea de a (se) destrăma şi rezultatul ei. – v. destrăma. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTRĂMÁRE s. 1. deşirare. (destrămare unei ţesături.) 2. (rar) dezlânare. (destrămare unui pulover de… … Dicționar Român
destrămătură — DESTRĂMĂTÚRĂ s.f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr o ţesătură; zdrenţe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. atură. Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DESTRĂMĂTÚRĂ s. răritură, (pop.) stramă, strămătură. (O destrămătură… … Dicționar Român
dezmembra — DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEZMEMBRÁ vb.… … Dicționar Român
deşira — DEŞIRÁ, deşir, vb. I. refl. 1. (Despre obiecte înşirate pe aţă, în special despre mărgele) A ieşi de pe aţa pe care au fost înşirate (adesea căzând şi împrăştiindu se). ♢ tranz. Deşiră mărgele. 2. (Despre aţa înfăşurată pe ghem sau despre gheme)… … Dicționar Român
efila — EFILÁ, efilez, vb. I. tranz. şi refl. (tehn.) A (se) subţia. – Din fr. effiler. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 efilá vb. ind. prez. 1 sg … Dicționar Român